Autentic

EMISIUNE DE TIP vodcast
Interviul are un invitat din lumea artistică și se concretizează într-un dialog deschis care începe de la naștere și încearcă să cuprindă etapele importante ale vieții, în genere ale invitatului. El, invitatul, povestește ceea ce crede de cuviință despre parcursul, nivelul și pașii care l-au “sculptat” ca și om și personalitate artistică. Formatul interviului nu este ceva stas sau standard ci se mulează după și în funcție de invitat. Important este să vedem omul care se ascunde sub “masca” artistului. În fond și la urma urmei toți suntem egali la naștere iar când murim ajungem în țărână … important este ceea ce creăm în aceasta perioadă.

Petry Burcă

Despre

Crăciun Fericit, dragilor!🌲🤗🎶 Azi la Autentic Cu Petry by Atelidra, un interviu “mai altfel”, pentru că poartă în el parte din starea de “acasă”. Așa, ca de Crăciun. Un interviu realizat la început de noiembrie, dar care a așteptat cuminte momentul acesta când toate sufletele se reunesc, când toți cei dragi din căușul sufletului nostru sunt prezenți alături sau în memoria afectivă mai puternic decât în orice zi de peste an. Invitata serii, Anca-Mona Mariaș, dirijoarea corului de copii Junior Vip. Autentic cu Petry, ora 20 fix. 🎬Alexandru Valea (mulțumim frumos Ducu pentru simțul estetic și autentic al “unghiurilor” tale🤗 P.S Mulțumim Razvan Krivach pentru filmulețul “Junior Vip, o poveste de 20 de ani”, inserat în debutul interviului🤗

 

Un băiat albastru care a devenit bas

 

”În 1968, într-o frumoasă zi de 8 februarie, cică era soare strălucitor (dar cu dinți!), în jurul orei 13.00, la Spitalul Stanca, se năstea un copil albastrui și cu fundul la lume. Culoarea se datora faptului că avea cordonul ombilical înfășurat în jurul gâtului de trei ori. Una dintre cauze ar putea fi și faptul că, înainte de naștere, mama lui scuturase covoarele în curtea imobilului din Piata Mihai Viteazu, unde locuia. A primit numele de Petru, iar la insistențele surorii mijlocii a mai primit un prenume, Sorin, un iubit de-al ei de la gradiniță. Mirat și el de culoarea deosebită, tatăl, fericit că are și un băiat, a început să-l alinte, spunându-i “Pilu, stâlpul casei”. Mama, Tar Margit, a fost educatoare, apoi a devenit un învățător nemaipomenit de devotat meseriei sale. Tatăl băiețelului albastru, la insistențele soției sale, termină o scoală profesională și devine maistru-instructor. Având o mână fină și pricepută, în scurt timp devine un tâmplar desăvârșit care, printre altele, realizează mobilierul destinat sediului central al PCR, în prezent Prefectura Judetului Cluj. Sora cea mare, Burcă (Marton) Iuliana, a urmat Școala Sportivă de la liceul Bălcescu, apoi doi ani de îndrumare teoretică la Traian Vuia. Sora mijlocie, născută Burcă Simona (măritată Țupa) termină Liceul și Academia de Muzică, fiind în prezent membră a prestigiosului cor al Filarmonicii Transilvania. Mezinul (P.S. Burcă), studiază vioara la Liceul de Muzică, după care pleacă mândru și voios în Armata Română și revine în primăvara anului ‘89. Se apucă de canto la insistențele profesorului Emiliu Dragea, iar după câteva luni de pregătire cu dl.prof.Gheorghe Roșu, reușește să intre la Academia de Muzică, pe primul loc, în 1990. După facultate, devine Master în Interpretarea artistică. Între timp s-a căsătorit, iar peste un an a fost binecuvântat cu o fiică, pe nume Burcă Renata Sandra, care la rându-i a devenit muzician profesionist, momentan fiind profesor de muzică la Royal School.

Mărturisirile unui bas buffo

Prima întalnire cu “scena” a fost la 3 anișori. Croitoreasa care locuia cu noi în apartament m-a pus să cânt prima mea compoziție la pian pentru clientele care veneau la probă. Se numea “Cântec japonez”,  apăsam toate clapele negre ale pianului de jos până sus și înapoi, după care mă ridicam tacticos și mă aplecam în fața asistenței pentru primirea aplauzelor. Au urmat producțiile și recitalurile din perioada liceului când trebuia să interpretez pe scenă la vioară tot ceea ce am învățat în decursul anilor. Mi-aduc aminte că aveam foooarte multe emoții!

Primul rol a fost Ambrosio din ”Bărbierul din Sevilia”, în 1991, pe scena Studio a Academiei de Muzică și țin minte că știam toate rolurile pe de rost fiindcă mergeam la toate repetițiile. Au urmat cele din primii ani de carieră, în care am fost perceput ca cel mai bun bas buffo (comic) din țară. Mi-am lărgit spectrul rolurilor și am adoptat toate genurile vocale posibile, în afară de manele. Pot afirma cu tărie că sunt destul de mândru și fericit de ceea ce am realizat până acum!

La un moment dat, în viața mea, a apărut o persoană care m-a ajutat din toate punctele de vedere, să cresc, atât profesional, cât și ca inteligență emoțională  și gândire. Aceasta persoana dragă, pe care o iubesc din toată ființa mea, este Anca Mona Mariaș, care conduce minunatul cor de copii “Junior Vip”, renumit în țară și străinătate. Acest om minunat a devenit soția mea în 2014 și împreună încercăm să creăm o lume artistică mai bună, mai frumoasă și mai curată!

A fi natural pe scenă este ceva cu care te naști, dar nu ajunge. Trebuie tot timpul să studiezi, să cauți detalii despre epoca respectivă, să combini apoi cu muzica și rolul. Contează și propria naturalețe, pentru că personajele pe care le făureste un artist sunt trecute prin filtrul gândirii și prin sentimentele proprii. În orice caz, pentru mine orice rol înseamnă o construcție a personajului de la la A la Z. În concluzie, NATURALETEA unui rol este suma tuturor sentimentelor, experiențelor și legăturilor respectivului personaj, în strânsă legătura cu bagajul naturaleții în sine a artistului!

Satisfacțiile sunt diferite… într-adevăr aplauzele furtunoase (în orice domeniu) atrag după sine satisfacții inimaginabile, însă un om cerebral știe că pentru a le obține, trebuie să învețe cum și în ce fel poate impresiona publicul. Plus că, după aplauze, trebuie să existe o convorbire strictă între tine și artistul din tine, o analiză reală. Sfaturile pozitive nu trebuiesc ocolite fiindcă orice cântăreț își aude vocea din interior și nu din exterior, dar nici criticile, pentru că, se știe ”Ce nu te omoară, te face mai puternic!”. În artă, eu zic că nu exista rău, ci doar…nu atât de bine!

Din mărturisirile unui bas, interviu luat pentru revista ServusCluj de către Cristina Pintilie Șendrea.

Link pentru interviu

 

Vă invităm să ne recomandați și la alții, redistribuind această pagină, utilizând link-urile alăturate. Vă mulțumim.

Facebook
Skype
LinkedIn
Telegram
WhatsApp
Email

Petre Burcă

Director de Program

Anca-Mona Mariaș

Consilier Artistic

Alexandru Velea

Operator Audio-Video

Privacy Preference Center

Necessary

Cookies and Web Beacons
Like any other website, Atelidra uses ‘cookies’. These cookies are used to store information including visitors’ preferences, and the pages on the website that the visitor accessed or visited. The information is used to optimize the users’ experience by customizing our web page content based on visitors’ browser type and/or other information.

Advertising

Cookies and Web Beacons
Like any other website, Atelidra uses ‘cookies’. These cookies are used to store information including visitors’ preferences, and the pages on the website that the visitor accessed or visited. The information is used to optimize the users’ experience by customizing our web page content based on visitors’ browser type and/or other information.

Analytics

Cookies and Web Beacons
Like any other website, Atelidra uses ‘cookies’. These cookies are used to store information including visitors’ preferences, and the pages on the website that the visitor accessed or visited. The information is used to optimize the users’ experience by customizing our web page content based on visitors’ browser type and/or other information.

Other

Cookies and Web Beacons
Like any other website, Atelidra uses ‘cookies’. These cookies are used to store information including visitors’ preferences, and the pages on the website that the visitor accessed or visited. The information is used to optimize the users’ experience by customizing our web page content based on visitors’ browser type and/or other information.